joi, 19 martie 2009

De ce?

Cu aceste 2 cuvinte incepe fiecare intrebare din lungul sir de intrebari care ma bantuie in ultima perioada, o perioada destul de confuza, intensa in ceea ce priveste trairile mele, mai profunda ca niciodata. Pana nu demult eram doar o “umbra”, un suflet fara dorinte, vise, sperante, convinsa ca nu voi mai avea parte de nimic frumos in viatza mea, convinsa ca nu voi mai avea dreptul la FERICIRE.
Dar m-am trezit brusc din “coma” profunda in care ma aflam. Precu
m un nou-nascut, am inceput sa respir, sa privesc, sa visez si mai presus de toate sa am dorinte, sa SPER. Mi’am dat seama ca nu meriti. Pana nu demult cautam rostul vietii mele, cautam MOTIVUL care imi lipsea sa imi doresc sa traiesc, SENSUL. Acum imi doresc mai mult ca niciodata sa nu capitulez in fata vietii, sa nu ma inscriu in lunga lista de ratati. Si da, am tinut la tine, dar nu ai stiut sa apreciezi .Acum nu mai e nimic, a ramas numai cenusa si un lung sir de intrebari...De ce? Dar continui sa fiu optimista, optimism a carui doza a crescut odata cu constientizarea unui lucru...ca nu numai tu esti pe acest PAMANT.

Un comentariu: